Soare, dealuri și dor de explorare
Pe la ora 12, când majoritatea aleg să se ascundă de soare, eu am ieșit cu e-MTB-ul la o tură solo pe langa Drăgășani. Planul? Să explorez o zonă mai puțin bătută urmand sa vad care-i stadiul drumului „de creasta” a dealului paralel, la Vest si sa adaug pe harta urcarea spre Avincis.
Mi-am luat e-Cube-le marimea XL cu bateria full si-am taiat-o direct spre Crama Iordache – primul reper al zilei, apoi sonora Crama Isarescu. Nu m-am putut abtine in a-i face o poza; cladirea este o frumusete, dar impenetrabila dupa gardurile cu porti aparent mereu inchise.
V-as sugera cu caldura sa incercati cazarea la Casa Isarescu si-apoi sa-mi spuneti si mie care-ati reusit sa si dormiti acolo. Fac cinste c-o plimbare gratuita cu una din biclele mele celui cazat la MAR SRL (numele firmei guvernatorului BNR)
Una peste alta, am trecut rapid pe langa acest prim reper, apoi pe langa Crama Bauer, Domeniul Dragasi (iar am tras cu ochiul in curtea splendida a vinariei asteia) si-am ajuns la noua Casa Valens.
Vrei piscina? Se gaseste
Vrei leagan, sezlonguri, iarba, frumusete? Din plin
Vrei papa bun si rasfat culinar din partea gazdelor? Asta-i locul potrivit pentru asa ceva
Inca putin (nu chiar foarte putin) si-am coborat pe un drum pietruit, destul de abrupt in Mitrofani – si-asa am incheiat DEALUL 1.
Usor la stanga pe asfalt si in 50 m fac dreapta pe o ulita de tara, pe un alt drum pietruit ce se-avanta drept in sus pe deal.
Ce e bine la urcarea asta e ca trece prin padure pana sus in varful DEALULUI cu nr. 2. Florile si fluturii sunt la ordinea zilei, iar fazanul ce s-a sinchisit nitel de mine a reprezentat „cireasa de pe tort”
Intr-un sfarsit am ajuns la fantana de pe deal; o stiu din anii trecuti a avea apa salcie si calda. In caz extrem insa e perfecta.
Am continuat pe drumul paralel cu cel de pe Dealul Viilor de data asta spre sud; vii pe dreapta, padure si pasune pe stanga. Am facut o pauza mica de poze in ca prea mi s-a parut misto.
Trebuie neaparat sa va duc pe-aici cand veti ajunge-n zona!!!
Dupa inca vreo cateva sute de metri ajung in varful unui pisc (e mult spus) din varful caruia se vede poteca asternuta in fata – e o frumusete.
Si-am tot mers precum Fat Frumos – cel din poveste – tot spre Sud. La un moment dat am vazut ca dealul se termina si-o sa inceapa coborarea. Chiar inainte de asta am trecut pe langa statia de apa ce alimenteaza Sutestiul – niste bazine mari.
O coborare faina pe drum de pamant se termina in sat. Ajung la soseaua principala (asfalt), o traversez si continui spre Borosesti si spre urmatorul deal, DEALUL no. 3 – cel pe care este Avincis.
Atat ca mai e ceva cale pana acolo… Dar nu foarte mult; am urcat cu elan dealul asta ultim si-am ajuns in varf.
Din nou drum pietruit si-apoi drum de pamant pana la marul pe care-l stiu de multi ani – o bunatate spre final de vara, inainte de a se coace strugurii
A ramas Crama Avincis in urma, am coborat in viteza drumul (61 km/h – viteza maxima) si… destul de repede am ajuns din nou in oras.
Asta a fost cursa de azi – tare faina, destul de lejera, baterie inca multa ramasa nefolosita, poze si amintire de povestit la cine vrea.
O recomand cu caldura celor ce ajung in zona si vor sa aiba un traseu variat, frumos si… provocator.
