Anul asta am continuat (al treilea an) Via Transilvanica. De fapt abia acum, dupa doi ani, mi-am luat inima-n dinti si-am zis sa-ncep de la Putna.
Mi-am zis sa fac in sfarsit acum prima parte a traseului ca stiam ca e cea mai grea; am tot amanat-o pana cand n-am mai avut liniste cu mine si mi-am zis: fie ce-o fi! In 2025 fac Bucovina
Urmatoarea „alegere” a fost daca sa merg cu bicla electrica, sau non-electrica? Alegerea a fost simpla aici: bicicleta non-electrica (stiam ca e mult push-bike in zona asta si n-am vrut sa-mping 25 kg in loc de 12).
Plecarea a fost din Bucuresti cu treb=nul pana la Suceava, apoi alt tren pana la Putna si dimineata (13 August), cu un mic rucsac in spate, am plecat pe traseu din fata manastirii Putna
Prima zi a fost „exciting” – primii 10-12 km – apoi a incepat partea interesanta cu urcari pe munte cu pante de 25-30% atat in sus cat si in jos. Greu – greu, dar frumos. Natura virgina, padure, munte, spatii imense, zmeura, flori si din cand in cand calatori pe Via Transilvanica. Toti exuberanti, veseli sa se-ntalneasca om cu om, dornici sa-si impartaseasca bucuriile… o placere.
Dupa Putna a urmat Vatra Moldovitei, Fundul Moldovei, Pasul Mestecanis, Vatra Dornei, Tasuleasa Social – partea cea mai asteptata din tot traseul de anul asta, Bistrita Bargaului, Bistrita, Jeica, Monor si Brancovenesti.
Totul a fost o nebunie frumoasa presarata cu povesti, amintiri, noi prieteni (de-o zi, sau de mai multe – timpul o sa decida), oboseala, aventura, mancare buna si oameni faini.
