Sambata 25 Oct: o zi ce-a-nceput cu soare, dupa un sfarsit umed de saptamana.
Ziua e absolut perfecta de dat cu bicicleta, mai ales astazi cursa era promisa pentru Roxana si baiatul ei (facut „cancel” in ultimul moment). Asa incat sa-mi continui planul la care m-am gandit toata saptmana mi-am zis sa am o cursa linistita pe deal; in ultimul moment s-a agatat de mine Alina Biciclista „vin si io”! N-a mai fost linistita, ci dinamica si chiar haioasa.
Dupa un scurt instructaj despre ce face fiecare maneta, buton, pedala si alte-alea am iesit din oras cu bateriile full sa cucerim „Dealu Viilor”. Pana la urma n-a mai fost Dealu Viilor, ci cel de la Dobrusa in directia Vest – Crama Avincis si mai departe.
Prima provocare: trecerea paraului Pesceana in care inca mai era putina apa dupa ploile firave din zilele trecute.
Pe sub podul trenului, str. Valea Caselor si-apoi tot in sus pe deal.
N-am rezistat tentatiei de a opri sa facem poze la marul de la margine de drum, cu culoare intensa si gust pe masura.
In varful dealului am ajuns la vila impunatoare Dobrusa – moment de imortalizat sa se stie c-„am fost acolo pe bicicleta”
Dupa sesiunea de photo shooting am mers in continuare spre Vest avand punctul terminus dealul de deasupra Gusoenilor.
Am gasit in continuare struguri ramasi pentru plimbaretii „rataciti”, macese rosi, ciuperci, porumbe si multe-multe frunze pastelate.
Ne-am intalnit cu o alta vedeta a calatoriei – una curioasa, toata numai ochi…
Vitica din poza era la pascut cu rudele ei si si-a manifestat interesul maxim fata de biciclisti… Parca nu mai vazuse vedete in viata ei.
N-a stat la conversatii si la primul semn de socializare din partea noastra a fugit fara sa ne dea un LIKE.
Drumul a continuat pe coama dealului, pe deasupra comunelor din vale: Sutesti, Creteni, Gusoeni. Pe partea cealalta a dealului se vede Dealu Viilor cu sonorele crame Bauer, Dragasi, Stirbey si cele mai noi si promitatoare: Valens si Venetic
Inca putin si-am trecut si de bucatica de padure in care singurele ciuperci gasite au fost Piciorul Caprioarei, sau Palaria Sarpelui (numai dupa primul nume pare comestibila – si chiar e). Odata culese ciupercile astea s-au dovedit delicioase facute pane. Se spune ca nu trebuie sa consumi alcool (in exces) atunci cand mananci ciuperci, dar un pahar de Cramposie a mers la marele fix.
Sfarsitul drumului pe deal a fost marcat de casa Generalului Todorini, actualmente parte a Cramei Negrini. Cladirea a fost reconditionata acum cativa ani si, desi n-am vazut-o pana acum din interior niciodata, de la drum e o frumusete de conac.
Noi parcele de vie au fost adaugate an de an in preajma ei protejate de garduri ce-ar trebui sa tina caprioarele si iepurii departe. Lucrul asta e obligatoriu cum domeniul e inconjurat de padure si izlaz din toate partile.
Coboram de pe deal pe un drum cam noroios, dar biclele au fost „stapane pe situatie” si-am ajuns la asfalt fara probleme.
Drumul spre oras a fost pe asfalt, prilej de a ne usca su curata namolul de pe roti.
Cei aproape 30 km parcursi (am uitat sa pornesc Strava cand a trebuit) ne-au incarcat bateriile pana la urmatoarea escapada.
