Anul asta Rusaliile au cazul Lunea; tinand cont de faptul ca a fost si zi libera, nu se putea mai bine de atat. Iar faptul ca dupa pranz nu a fost nici atat de cald precum se anunta mai de dimineata a fost definitia unei invitatii la plimbare. L-am luat pe amicul Ionut, ne-am urcat pe e-MTB si-am plecat pe deal.
Urcarea a fost faina si lejera; modul „eco” de asistenta electrica a fost suficient sa ne duca cu un pic de efort sus, cat sa simtim c-am iesit si sa facem miscare, nu doar sa respiram aer curat si s-auzim pasarele ciripind.
Prima oprire a fost la Crama Dobrusa a Domeniului Avincis
Ne-am continuat plimbarea pe coama dealului directia Vest. Drumul trece printre viile de poveste ale Doemniului Avincis, dar si pe langa altele ale unor proprietari anonimi. Din pacate sunt si o gramada de zone in care doar se mai ghiceste c-au fost vii acolo, actualmente natura reintrandu-si in drepturi si cotropind ceea ce acum 30 ani era cultura de vita de vie.
Prin iarba de pe marginea drumului doar ce ne-am intalnit cu un vitel mic ce se mira ca ne vede prin zona lui. L-am facut vedeta in cateva secunde si-am continuat de unde ramasesem.
Dupa zona de drum de pamant batatorit am ajuns la o „sosea” pietruita ce s-a-ntins pe cale de cativa km buni printre paduri, cu urcari si coborari de scurta durata.
Si-am tot mers, si-am tot mers si-am ajuns din nou la Crama Negrini
Odata ce-am iesit din padurea de la Madulari am ajuns la Carcadiesti, la asfalt. Am mers tot inainte la Fumureni si-am cotit la dreapta spre padurea Racoasa si un alt deal ce desparte doua comune: Fumureni de Ramesti/Susani. Padurea asta este de poveste, retrasa, verde si numa’ buna de plimbat pe bicicleta.
O noua coborare spre sat la intersectii de drumuri unde am avut timp de o apa minerala si de recuperat puterile dupa primii 40 km parcursi pana atunci.
Drumul a continuat pe asfalt spre casa prin comuna sonora „MADULARI”. Pe timpuri in zona au fost multe sonde de petrol si gaze, asa incat n-a fost de mirare sa gasim indicatorul cu numele comunei la loc de cinste langa o sonda stilizata.
De-aici inainte calatoria a fost destul de anosta, pe asfalt, pigmentata insa cu o coborare de poveste inspre Gusoeni – prilej in care am stabilit recordul de viteza al zilei (mai bine sa mana confidential – deocamdata).
Sa nu uit sa zic: vrei sa facem cursa asta impreuna? Cu mare placere.
Stabilim ziua – cel mai degraba in weekend – si-o descoperim impreuna in cateva ore.
