Dupa cateva zile in care norii s-au scuturat aproape zilnic in zona Dragasani, am prins un moment in care astrele s-au aliniat:

– am terminat serviciul devreme

– prognoza meteo e buna (adica n-o sa ploua dup-amiaza)

– prietenul C.I. abia asteapta sa mearga cu bicla

Asa incat HAI SA MERGEM sa facem o iesire in natura!!!

Primul task a fost sa stabilim timpul de pedalat, implicit numarul de km si apoi traseul. Plecam la 5 PM, mergem vreo 2.5-3 ore – fara coclauri ca-i namol, luam in calcul sedinta de final la terasa de vreo 30 min si rezulta…. vreo 50 – 60 km – ASFALT.

Al doilea task: ce bicicleta luam? MTB, sau cursiera/gravel? Am ales MTB si-a rezultat traseul optim

Am plecat pe MTB-uri ca din pusca si-am inceput cu o coborare usoara inspre podul raului Olt aflat la 3-4 km departare de oras. Odata trecut raul am avut parte de prima urcare spre Otesti pe drumul cu PIATRA CUBICA.

Primul segment pe Strava, bucatica de drum ce-ti face vocea „tremuratoare” si-ti ofera satisfactie in momentul in care se termina.

Drumul e un adevarat „drum de tara” si miroase frumos a camp proaspat. Nu mai pun la socoteala ca prin pomii de pe marginea drumului canta privighetori. Este realmente splendid!

Piatra cubica se termina destul de repede, la fel si segmentul de pe Strava. La ce chef de pedalat am avut bag de seama (la final) ca am intrat in top 10 😎😎😎

Dealul continua si dupa ce se termina piatra cubica, dar cu un asfalt mizerabil. Alegerea MTB a fost cat se poate de buna. Asfaltul prost e compensat de padurea inverzita si promisiunea ca dupa ce ajungem in varf urmaza o coborare meseriasa.

S-a terminat urcarea, s-a terminat padurea, dar a urmat partea delicioasa: coborare pe serpentine – drum numai bun de MTB (adica prost, cu gropi si iarasi piatra cubica).

Odata ajunsi la baza dealului am mers la relanti spre Nord (a se citi Otestii de Sus). Au fost vreo cativa km destul de anosti a caror tusa de „culoare” a fost trecerea unei parau altfel decat pe pod. Drumul spre Otestii de Sus se intersecteaza de vreo 3 ori cu o apa. Dom’ Primar al comunei a facut 2 podete, dar la al treilea probabil a terminat fondurile asa ca a asfaltat drumul de-a dreptul peste cursul apei (probabil intr-o vara secetoasa cand apa nu mai curgea).

As zice c-a fost o aventura sa trecem apa, dar a fost… una mica de tot

Dupa inca putin s-a terminat si mersul pe drum plat si dealul coborat mai devreme a trebuit urcat din nou inspre comuna cu nume sonor: Vlangaresti.

Catararea asta e mult mai placuta probabil din cauza ca suntem deja incalziti, ori pentru ca asfaltul e mai de calitate – ori ambele motive.

In varful dealului ne-ntindem pe langa padure, iarasi padure, livezi de ciresi, meri si pruni, campuri. Cu ochi ager observ ciuperca Riga Crypto iesita dupa ploaie (cine mai stie cum o chema pe lapona din poezie??).

Nu ma pot abtine sa fac pauza de o poze 🙂

Riga Crypto

Si cum orice deal urcat trebuie apoi si coborat vedem de departe ce ne asteapta: o coasta IN JOS, cu asfalt bun si fara serpentine. Ne-a suierat vantul pe la urechi si ne-am lasat „la liber” s-avem viteza.

N-am ratat insa ocazia ca din varful coastei sa admiram o frumusete de peisaj: raul Olt in departare, supravegheat indeaproape de dealul plin de vii.

Iar la baza dealului, pierduta langa drum, asteapta o fantana cu cumpana sa-i verifici echilibrul galetii pline/goale

Am scapat si de coborarea asta senzationala si-am continuat cativa km buni prin Vlangaresti, Dienci, Campu Mare, Buciumeni pana am ajuns la barajul de la Auresti.

Oltul e mare, Oltul e frumos, Oltul e impresionant

La imensitatea aia de apa e momentul sa facem alte poze. Pacat ca lipsesc pasarile de apa…

Am vazut vara lebede si chiar cativa pelicani rataciti prin Oltenia. N-a fost sa fie de data asta…